De la stânga la dreapta: Pablo Casado, Pablo Iglesias, Pedro Sanchez şi Albert Rivera. / foto JUAN MEDINA, REUTERS

ANALIZĂ Reuters | Cinci politicieni care au şansa să ajungă premier în Spania

Socialiştii conduşi de premierul în exerciţiu Pablo Sanchez conduc în sondajele de opinie, însă acestea arată că niciun partid nu va obţine destule locuri în viitorul parlament al Spaniei pentru a guverna singur după alegerile legislative de duminică. Reuters prezintă profilurile principalilor candidaţi – cu toţii, bărbaţi cu vârste peste 30, dar sub 50 de ani – şi ale formaţiunilor politice care i-ar putea propulsa la putere, scrie Agerpres.

Pedro Sanchez – 47 de ani, reprezentant al Partidului Socialist Muncitoresc Spaniol (PSOE). Era cunoscut la începuturile carierei politice ca „El Guapo” (Frumosul), o poreclă care nu îi place. A pierdut conducerea partidului în 2016 şi, în ciuda şanselor reduse, a ajuns premier după numai doi ani, în urma adoptării unei moţiuni de cenzură împotriva guvernului conservator.

Susţinătorii săi îl descriu ca pe o persoană calmă, cu talent pentru compromisuri. Adversarii spun că este lipsit de farmec şi nu are o viziune politică clară. În avantajul său sunt slăbiciunea extremei stângi spaniole şi divizarea dreptei în trei partide.

Campania lui Sanchez s-a axat pe convingerea electoratului de extremă stângă să împiedice partidul de extremă dreaptă Vox să ajungă la guvernare. În plus, a susţinut drepturile femeilor şi a ordonat reînhumarea fostului dictator Francisco Franco dintr-un mausoleu de stat.

Guvernul condus de Sanchez a crescut salariul minim cu 22% şi a încercat să negocieze cu guvernul Cataloniei, susţinător al independenţei, un nivel crescut de autonomie pentru această provincie.

Politica faţă de Catalonia a constituit una din temele atacurilor dreptei împotriva premierului socialist, în timp ce, din direcţia opusă, separatiştii catalani – de care ar putea avea nevoie pentru a rămâne la putere – îi cer să accepte ideea unui referendum pentru independenţa faţă de Spania, cu care nu este de acord.

PSOE este cel mai vechi partid activ din Spania şi unul din cele două care au dominat scena politică după ce dictatura lui Franco s-a încheiat în 1975.

***

Pablo Casado, 38 de ani, economist, lider al Partidului Poporului (PP) de mai puţin de un an, după căderea guvernului condus de predecesorul său, Mariano Rajoy, în urma unui scandal de corupţie.

Casado a dus o campanie pentru recucerirea electoratului de dreapta tentat de extremiştii Vox. El susţine valorile familiei, monarhia şi Biserica Catolică şi se opune avortului şi eutanasiei; sub conducerea sa, PP s-a orientat mai spre dreapta. El l-a acuzat pe Sanchez că este un „trădător” şi că prin atitudinea faţă de separatiştii catalani aprobă violenţa.

Sondajele de opinie arată că PP – actor important al politicii spaniole, alături de PSOE – ar putea pierde jumătate din locurile pe care le deţine acum în parlamentul de la Madrid.

După alegeri, PP s-ar putea alia cu Ciudadanos şi cu Vox pentru a-i asigura lui Casado postul de prim-ministru. Voturile alegătorilor încă indecişi conform sondajelor ar putea schimba rezultatul, care momentan pare să fie nefavorabil dreptei.

***

Albert Rivera, 39 de ani, fondatorul Ciudadanos (Cetăţenii); este unul din cei mai experimentaţi lideri politici din generaţia tânără din Spania. A lucrat la CaixaBank înainte de 2006, când a înfiinţat partidul pro-european cu origini catalane, ajuns în arena naţională în 2015, când a devenit partid parlamentar.

Ca şi Casado, Rivera se opune categoric oricăror concesiuni faţă de naţionaliştii catalani. Atitudinea intransigentă în această privinţă a constituit una din temele principale ale campaniei sale electorale.

Cu două săptămâni înainte de începerea campaniei, şi-a ales-o ca adjunctă pe Ines Arrimadas, lidera regională a Ciudadanos în Catalonia şi câştigătoarea celui mai mare număr de voturi în alegerile regionale din 2017.

Anul trecut, Ciudadanos au încheiat un pact electoral în Andaluzia, care a permis PP, susţinut şi de Vox, să înlocuiască administraţia provincială socialistă. Manevra a adus partidului lui Rivera critici pentru orientarea către populismul naţionalist. În alte regiuni, Ciudadanos au susţinut PSOE.

Ciudadanos ar putea face jocurile în orice configuraţie a negocierilor post-electorale. Rivera susţine că nu se va alia cu Sanchez, dar în trecut partidul s-a mai reorientat în astfel de situaţii.

***

Pablo Iglesias, 40 de ani, a fondat Unidas Podemos (Împreună Putem) în 2014, alături de colegi de la Universitatea Complutense, unde preda ştiinţe politice.

Şi-a început cariera politică pe valul protestelor împotriva austerităţii, iar Unidas Podemos aproape că i-a depăşit pe socialişti la ultimele alegeri. Disputele interne urmate de lansarea unei noi platforme de către adjunctul lui Iglesias au slăbit partidul înaintea alegerilor regionale din Madrid.

Conform sondajelor, partidul a pierdut teren faţă de precedentele alegeri şi nu şi-a clarificat orientarea; a susţinut guvernul minoritar al lui Sanchez şi a obţinut posturi de consilieri locali, iar acum ar dori o alianţă cu socialiştii.

***

Santiago Abascal, 42 de ani, reprezentantul Vox – cea mai nouă formaţiune politică spaniolă, fondată în 2013 de foşti membri ai PP.

Partidul se opune legislaţiei pentru egalitatea sexelor, pe care o consideră discriminatorie faţă de bărbaţi, şi este împotriva autonomiei regiunilor Spaniei.

Dacă rezultatele sondajelor de opinie se confirmă, Vox va fi prima formaţiune de extremă dreapta care va obţine mai mult de un loc în parlamentul de la Madrid, după restabilirea democraţiei spre sfârşitul deceniului 1970. Anul trecut, partidul a şocat lumea politică spaniolă, câştigând 12 locuri în parlamentul regional din Andaluzia, ceea ce i-a asigurat automat un loc în Senatul Spaniei. „Recucerirea (Spaniei) începe în Andaluzia”, a scris Abascal pe Twitter.

Originar din Ţara Bascilor, liderul Vox promite să „redea măreţia Spaniei” – un slogan copiat după „Make America Great Again”, sub care Donald Trump a ajuns preşedintele Statelor Unite.

Campania lui Abascal a preluat din repertoriul de la Casa Albă şi criticile la adresa presei clasice, în paralel cu orientarea spre media sociale şi chiar ideea construirii unor ziduri: extrema dreaptă pretinde izolarea enclavelor spaniole Ceuta şi Melilla faţă de Maroc, care ar urma să plătească construcţia.

„Sunt un susţinător al discriminării”, declara Abascal televiziunii andaluze 7TV în 2017. Comisia electorală naţională nu i-a permis participarea la dezbaterile televizate de anul acesta.

Vezi şi

ANALIZĂ New York Times | SUA trebuie să modifice abordarea politică la nivel mondial, prin încurajarea diplomaţiei şi reducerea acţiunilor militare

Statele Unite ar trebui să revizuiască abordarea politică pe plan mondial, optând pentru o strategie …