Observi.ro Stiri internaționale de ultima oră
de Ovidiu Lungu (politolog)
Contextul Politic
În nord estul Asiei întâlnim un context politic interesant ce ne ridică multe semne de întrebare. Această zonă este asemenea unei activități vulcanice, care este pe cale să erupă. În ultimul timp, tensiunile s-au amplificat tot mai mult între regimul totalitar de la Phenian și Washington. Există un schimb de replici dure între cele două state, în care ambele își aduc nenumărate reproșuri. Acesta fiind unul dintre exemple, deoarece în regiune există în permanență tensiuni.
Peninsula Coreeană nu reprezintă un subiect de dispută doar între cele două țări care o împart, Coreea de Sud și Coreea de Nord, ci și între marii actori internaționali. Interesul celor două țării în raport cu teritoriul și conflictul existent, reprezintă un pretext de suprafață a contextului politic din zonă. Adevăratul motiv care stă la baza tensiunii politice din regiune, este interesul marilor puterii ale mapamondului în raport cu peninsula coreeană, care are o poziționare strategică, aflându-se la confluența marilor puteri.
Istoria peninsulei
Pentru a înțelege mai bine contextul politic din zonă, vom trece în revistă o scurtă istorie a Coreei. Civilizația coreeană este una foarte veche ce își are începuturile cu mult înaintea erei noastre, prin apariția unor mici regate în toată peninsula. În secolul al VII-lea a avut loc unificarea celor trei regate coreene și întemeierea Coreei Mari. La sfârșitul secolului al XIX-lea, țara iese de sub influența Chinei, fiind anexată Japoniei, sub tutela cărei rămâne până la jumătatea secolului XX. În urma celui de-al doilea Război Mondial, Japonia, reprezentantă a „Axei Roma-Berlin-Tokyo” este înfrântă de Aliați, capitulând la data de 2 septembrie 1945. Ca urmare a acestui eveniment, cele două mari puteri învingătoare ale războiului, Uniunea Sovietică (Rusia) și SUA, își împart zonele de influență. Astfel, ținând cont de importanța strategică a Peninsulei Coreene, marile puteri împart teritoriul în două, fiecăreia revenindu-i o zonă de influentă. Prin urmare, partea nordică a peninsulei intră sub influența Uniunii Sovietice (Rusia), iar partea sudică sub influența SUA. Câțiva ani mai târziu, în 1948, iau ființă două noi state, Coreea de Nord (Republica Democrată Populară Coreeană) și Coreea de Sud (Republica Coreea). În anul 1950 izbucnește Războiul din Coreea, în urma invadării Coreei de Sud de către Coreea de Nord. Ulterior, în anul 1953, are loc încheierea unui armistițiu între cele două state, care pune capăt războiului și care este valabil și în prezent.
Deși au pornit dintr-un „trunchi” comun, cele două state au avut o evoluție diferită, diametral opusă, lucru ce este datorat zonei de influență în care s-a aflat statul. Astfel, Coreea de Nord a adoptat un regim nedemocratic, totalitar, care în prezent este mai închis și mai sever decât cel al fostei Uniuni Sovietice. Toată puterea este concentrată în mâna despotului (dictatorului), prin urmare, în sistemul politic nord coreean nu se poate vorbi despre o separație a puterilor în stat. Economia este una puternic centralizată, închisă, subdezvoltată, în care totul este dirijat de stat și în care țara încearcă să asigure tot necesarul de bunuri/servicii și să satisfacă toate nevoile societății. Acest lucru nu se întâmplă, iar țara este dependentă de ajutorul umanitar internațional pentru hrănirea populației. Drepturilor și libertățile cetățenești lipsesc cu desăvârșire, Coreea de Nord reușind performanța de a fi cea mai nedemocratică țară de pe întreg globul.
Coreea de Sud a avut o evoluție cu totul diferită, opusă nordului. Așadar, sud coreenii au adoptat un regim democratic pe care l-au consolidat permanent, astăzi țara fiind în rândul democrațiilor consolidate. Economia este una deschisă, de piață, puternic dezvoltată și competitivă. Coreea de Sud este membră a grupului select G20, care cuprinde primele 20 cele mai dezvoltate state ale lumii. Țara se numără și printre „Tigri Asiatici”, care desemnează cele mai dinamice economii ale Asiei.
Reunificarea Coreei
Acum că avem o imagine de ansamblu a istoriei peninsulei, putem aborda tema și să înțelegem mai bine contextul politic al zonei. Subiectul principal în toată această dispută este unirea sau nu a celor două state și interesul pe care îl au acestea în peninsulă vizavi de acest deziderat, dar mai important interesul pe care îl au marile puteri ale mapamondului.
În prezent dorința de unificare atinge cote înalte de ambele părți. Acestă dorintă se datorează faptului că de o parte și de alta a graniței se regăsec membrii ale acelorași familii, care au fost rupte în urma scindării Coreei. Însă, în timp, cu trecerea mai multor generații, ideea unei peninsule divizate se va cristaliza tot mai mult în mintea coreenilor, iar interesul reunificării va scădea treptat, însă niciodată nu va dispărea și va rămâne un ideal mai dificil de înfăptuit.
Atât Nordul cât și Sudul își doresc o reîntregire a neamului, prin reunificarea într-o singură Coree. Neînțelegerea dintre cele două state apare atunci când se pune problema designului pe care îl va avea noua republică, fiecare având propria variantă. Sud-coreenii își doresc un stat unitar, fundamentat pe principii democratice, în care economia liberă joacă un rol important. Totodată, sunt de părere că reunificarea trebuie să aibă loc treptat, astfel încât să se realizeze o armonizare a celor două sisteme. De cealaltă parte, Phenianul își dorește o structură federală, în care să-și păstreze autonomia, iar regimul să nu aibă de suferit în urma unificării.
Propunerea nordului este lipsită de sens, deoarece designul propus nu ar face decât să creeze un stat federal umbrelă, cele două unități federate păstrându-și aceleași caracteristici politice, economice și sociale. Varianta sudului este mult mai coerentă și eficientă, însă puțin probabil să fie împărtășită și de nord. Pentru a se putea realiza o fuziune a celor două entități statale, trebuie ca acestea să se apropie din punct de vedere a caracteristicilor politice, economice și sociale, în caz contrar acest deziderat va fi dificil de realizat și chiar sortit eșecului. În altă ordine de idei, trebuie să se producă o schimbare la nivelul regimului și sistemului politic nord coreean, pentru o eventuală reîntregire a Coreei. De ce schimbarea trebui să apară la Coreea de Nord?? Ei bine, pentru că acest stat nu mai corespunde nevoilor societății contemporane, fiind rămas într-o perioadă demult apusă.
Dacă ar fi să anticipăm o schimbare în societatea nord-coreeană, aceasta trebuie să aibă loc în primul rând la nivel politic (regimul/sistemul politic), iar apoi economic și social. Cum s-ar putea produce o schimbare la nivel politic? Schimbarea ar putea fi inițiată din interiorul țării sau din exteriorul ei. Există trei variante din interior care pot conduce la acest deziderat: natural – din proprie inițiativă a dictaturii actuale, prin lovitură de stat sau revoluție. Prima variantă este foarte puțin probabilă, deși au existat regimuri nedemocratice care au lăsat din proprie inițiativă garda jos, nu cred că stă și în caracterul regimului de la Phenian. A doua variantă a unei lovituri de stat este și aceasta puțin probabilă, ținând cont de regimul totalitar sever, care pătrunde până în adâncul vieții private a oamenilor și care nu permite cetățenilor să se organizeze voluntar în diverse structuri/organizații, printre care se pot afla și unele de o astfel de sorginte. Ultima variantă, cea a unei revoluții este cea mai plauzibilă, fiindcă există posibilitatea ca populația să nu mai suporte condițiile grele de trai, iar nemulțumirea și disperarea generală ar putea să atingă cote maxime și să conducă la manifestări de amploare asupra regimului, a căror finalitate să fie înlăturarea dictaturii. Un scenariu asemănător s-a întâmplat în România, unde în urma Revoluție Române de la 1989, a fost înlăturat regimul comunist a lui Nicolae Ceaușescu.
Schimbarea din exterior s-ar putea realiza prin două variante: interveția militară externă sau diplomație. Prima variantă este destul de dificil de realizat, deoarece presupune anumite riscuri majore. Să nu uităm, că regimul de la Phenian a investit mult în zona de apărare/armată, în special în armament nuclear, având un adevărat arsenal. În cazul unei amenințări externe, Coreea de Nord, nu va ezită să-l folosească pentru a se apara, indiferent de costurile și implicațiile pe care ar urma să le aibă decizia luată. A două variantă mult mai indicată și plauzibilă este cea prin eforturi diplomatice. Mai exact, așezarea la o masă a actorilor implicați și negocierea unor propuneri cu sopul realizării unor compromisuri, în vederea câștigării treptate a anumitor drepturi și libertăți pentru cetățenii nord-coreeni.
După depășirea problemelor de ordin politic, atenția trebuie îndreptată către cele de ordin economic. Trebuie făcute eforturi serioase pentru deschiderea economiei și construirea unui sistem de piată bazat pe competivitate. Țara este una subdezvoltată, iar dezvoltarea acesteia va necesita costuri ridicate, care vor trebui suportate prin efortul Coreei de Sud și a partenerilor internaționali. De ce trebuie să supoarte acești actori costurile? Ei bine, pentru simplu motiv că au un interes să facă acest lucru și pentru că acest efort le va aduce beneficii ulteriore. În final, trebuie rezolvate problemele de ordin social, prin adaptarea populației la noile condiții politice și economice.
Interesele marilor puteri
Așa cum spuneam și mai sus, reunificarea Coreei de Nord și Sud nu este un interes doar a statelor în cauză, ci și a marilor puteri. Peninsula Coreeană ocupă o zonă strategică în regiune, fiind la confluența unor mari puteri precum: China la vest și nord vest, Rusia la nord-est și Japonia la Est. SUA este un alt mare actor global prezent în regiune, prin relațiile strânse pe care le are cu sud-coreenii. Pentru toți acești actori globali, peninsula are importanță strategică deosibită, fiind asemenea unui observator care oferă o panoramă generoasă asupra regiunii și în care marile puteri își doresc să fie și să se bucure de priveliște.
China nu își dorește o reunificare a Coreei din mai multe motive. Unul dintre aceste motive este acela că, unificarea ar permite o apropiere a SUA la granița Chinei, ținând cont de prezența pe care o are America în Peninsula Coreeană. Cu alte cuvinte, SUA, prin intermediul Coreei unificate, ar deveni un „vecin indirect” al Chinei, lucru ce nu prea îi încântă pe chinezi. Un alt motiv este pierderea unui partener important din regiune, care împărtășește aceeași doctrină totalitară de stânga și implicit o scădere a influenței în regiune. De asemenea, nici Japonia nu este încântată de reunificarea Coreei. Acest lucru este datorat unei dispute mai vechi, istorice, pe care „Țara Soarelui Răsare” le-a avut cu peninsula. Mai mult, Coreea unită ar reprezenta o amenințare pentru Japonia din punct de vedere economic. Să nu uităm, că în prezent Coreea de Sud este una dintre cele mai dezvoltate state ale Asiei, iar reunificarea cu Coreea de Nord și contopirea economiilor ar conduce la creșterea de resurse umane (forța de mucă) și a resurselor naturale. Toate acestea ar face noua Coree mult mai puternică pe plan economic și nu numai, devenind unul dintre principalii actori ai regiunii, contrabalansând puterea Japoniei.
SUA este unul dintre actorii internaționali care își dorește poate cel mai mult unirea celor două state ale peninsulei. Motivele pentru care își dorește acest lucru sunt: creșterea influenței în regiune, înlăturarea regimului totalitar de la Phenian și apropierea de China. Există și posibilitatea ca noua Coree, mult mai puternică economic și politic, să-și dorească mai multă autonomie de Washington și prin urmare să se îndepărteze de America. Rusia pledează și ea pentru reunifacarea Coreei, datorită intereselor economice pe care le are în zonă. Dacă reunificarea ar aduce beneficii Rusiei pe plan econonic, nu putem spune că ar avea aceleași implicații și în plan politic, dat fiind faptul că ar pierde un vecin și un aliat în regiune.
Putem anticipa mai multe variante ale designului politic al Peninsulei Coreene, precum: un stat federal care să înglobeze cele două țării, un singur stat unitar care să ocupe întregul teritoriu sau o peninsulă cu două state ca în prezent. Datorită contextului politic și interesele marilor puteri vizavi de peninsulă, primele două variante care prevăd o Coree unită, fie într-o formă federală sau unitară, sunt puțin probabile să se producă în viitorul apropiat. Cel mai sigur scenariu, în viitorul apropiat, este acela că peninsula va rămâne divizată în două state.
Chiar dacă în peninsulă vor exista în continuare două state, datorită tenisiunilor politice din regiune, va exista cu siguranță o schimbare a situație politice, care va conduce la o temperare/calmare a agitației din zonă. Această schimbare are cele mai mari șanse să se realizeze în Coreea de Nord, la nivelul regimului politic. Regimul de la Phenian nu va devenii unul democratic precum cel al vecinilor sud-coreeni, dar se poate ca acesta să urmeze exemplul Chinei, iar treptat să acorde anumite drepturi și libertăți cetățenilor, ceea ce îl va face mai acceptabil în plan internațional.
