La 8 ianuarie 2016 se comemorează 20 de ani de la moartea președintelui François Mitterrand (1981-1995), primul președinte socialist al țării, relatează Agerpres.
François Maurice Marie Mitterrand s-a născut la Jarnac, la 26 octombrie 1916. A frecventat Colegiul Saint-Paul din Angouleme, iar, din 1934, a studiat la Paris, obținând licența în drept și litere, apoi o diplomă în drept public și o diplomă a Școlii de științe politice.
În septembrie 1939 a fost mobilizat odată cu declanșarea celui de-Al Doilea Război Mondial, în iunie 1940 a fost rănit la Verdun și, apoi, luat prizonier de germani. A reușit să evadeze în decembrie 1941. La reîntoarcerea în Franța nu a ezitat să se alăture Rezistenței până în 1943, potrivit site-ului elysee.fr. Generalul Charles de Gaulle l-a învestit la 17 august 1944, în primul guvern provizoriu de după eliberarea Parisului, ca secretar general pentru prizonierii de război, deportați și refugiați. Din 1945, a devenit membru al Uniunii Democratice și Socialiste a Rezistenței (UDSR). În noiembrie 1953, a preluat conducerea UDSR, uniune care s-a destrămat după 1958.
A fost ales deputat pe listele departamentului Nievre, în noiembrie 1946, și a rămas membru al Camerei până în 1981. Pentru o perioadă, între 1959-1962, a fost membru al Senatului.
În perioada celei de-a IV Republici (1946-1958), François Mitterrand a făcut parte din mai multe guverne, ca ministru pentru victimele de război în cabinetul Ramadier și Schumann (1947-1948), apoi ca secretar de stat (până în 1950), ministru pentru teritoriile de peste mări în cabinetul René Pleven și în cabinetul Queuille (până în aprilie 1951), ministru de stat (ianuarie-martie 1952). A fost delegat al Franței la Consiliul Europei în perioada iulie-septembrie 1953.
François Mitterrand, președintele Franței, alături de primul-ministru Petre Roman în vizită în Piața Revoluției, din București (19 aprilie 1991)
În perioada iunie 1954 — februarie 1955, a fost ministru de interne în cabinetul Pierre Mendés-France, iar la 1 februarie 1956 a fost ministru al justiției în guvernul Guy Mollet.
Ales primar de Château-Chinon în 1959 și președinte al Consiliului General al Nievre în 1964, a așteptat în timpul acestei retrageri momentul revenirii în prim-planul vieții politice. Momentul a venit odată cu revizuirea Constituției din 1962, care a stabilit alegerea președintelui Republicii prin vot universal.
Președinte al Federației Stângii Democrate și Socialiste (FGDS) între 1965-1968, François Mitterrand a fost candidatul unic al stângii în alegerile prezidențiale din 1965, primind aproape 32% din voturi în al doilea tur de scrutin.
După eșecul în alegerile prezidențiale din 1969 și după alegerea sa ca prim-secretar al Partidului Socialist în cadrul congresului de la Epinay din 1971, François Mitterrand s-a impus definitiv ca singurul candidat al stângii unite. Prima măsură a fost reorganizarea majoră a partidului.
În cadrul alegerilor prezidențiale din 1974, Mitterrand a obținut 43,2% din voturi în primul tur. În cadrul celui de-al doilea tur a obținut 49,19% din voturi, în timp ce contracandidatul său Giscard d’Estaing a obținut 50,81%.
François Mitterand a fost ales președinte al Republicii la 10 mai 1981, în cel de-al doilea tur de scrutin cu 51,76% din voturi. Imediat a organizat alegeri legislative, noua majoritate de stânga din Adunarea Națională l-a însărcinat pe primul ministru Pierre Mauroy să înceapă implementarea reformelor promise, potrivit britannica.com. Măsurile economice sau sociale au inclus naționalizarea întreprinderilor industriale cheie, creșterea salariului minim, a ajutoarelor sociale. În politica externă, Mitterrand a susținut o poziție fermă față de Uniunea Sovietică și a promovat relațiile bilaterale cu Statele Unite.
Balanța comercială dezechilibrată și șomajul în creștere au impus o serie de modificările ale programului din 1981. Astfel, pentru a reglementa situația economică a țării, guvernul din 1983 a început să aplice o serie de măsuri puțin populare, precum: creșterea impozitelor, reducerea costurilor securității sociale sau creșterea taxei pe carburanți. Ca urmare a acestor măsuri au fost organizate mișcări populare de protest în marile orașe.
În 1986, partidele de dreapta care au câștigat majoritatea locurilor în Adunarea Națională, fapt ce a adus o serie de schimbări în mediul economic și social. Guvernul era condus de Jacques Chirac. În acest context, de împărțire a puterii, Franța a cunoscut prima coabitare în cadrul celei de-a V-a Republici.
În 1988, François Mitterrand a fost ales președinte pentru un nou mandat de șapte ani, în care s-a axat în special pe politica externă, fiind unul dintre susținătorii Tratatului Uniunii Europene (1991), dorind crearea unui sistem bancar european centralizat, cu o monedă unică și o politică externă comună. În plan intern, a dus o politică mult mai slabă.
În timpul celor două mandate ale președintelui Mitterrand, pe lângă măsurile economice și sociale, au fost adoptate și o serie de reforme privind drepturile femeilor, ale imigranților, liberalizarea audiovizualului, reforme culturale, abolirea pedepsei cu moartea.
În contextul prăbușirii regimurilor comuniste din țările din sud-estul Europei, François Mitterrand a fost primul președinte al unui stat occidental care a vizitat România, după evenimentele din 1989. Totodată, a fost prima vizită în România a unui președinte francez, din 1979. Vizita oficială la București a avut loc în zilele de 18 și 19 aprilie 1991, președintele francez întâlnindu-se cu primul președinte post-comunist al României, Ion Iliescu, cu premierul Petre Roman, dar și cu reprezentanții partidelor politice.
Întâlnire a președintelui Franței François Mitterrand cu reprezentanții partidelor politice din România, în cadrul vizitei pe care a efectuat-o în perioada 18-19 aprilie 1991.
În 1993, socialiștii au pierdut alegerile, iar la 17 mai 1995, François Mitterrand a cedat oficial funcția supremă în stat câștigătorului alegerilor, Jacques Chirac.
François Mitterrand a murit la 8 ianuarie 1996, la Paris, fiind omagiat de personalități din întreaga lume. La funeraliile oficiale de la Catedrala Nôtre Dame au participat aproximativ 2.000 de invitați străini.
SONDAJ: Mitterand, un preşedinte „bun”
La 20 de ani de la deces, survenit la 8 ianuarie 1996, fostul șef al statului francez François Mitterrand își păstrează aura în rândul conaționalilor săi, mai mult de jumătate dintre aceștia considerându-l „un bun președinte”, relevă un sondaj Harris Interactive, publicat de cotidianul Le Monde.
Mitterrand, primul socialist care a condus Franța, între anii 1981-1995, este văzut ca un bun președinte de 59% dintre respondenți, față de 38% care au o opinie contrară.
Cea mai apreciată este competența sa în materie de politică externă, 65% dintre intervievați fiind de părere că a luat decizii bune pe plan european (65% pe plan internațional), 32% (respectiv 33% în privința politicii internaționale) având o opinie contrară.
În schimb, opiniile sunt mai împărțite în ce privește politica internă dusă de Mitterand, 55% considerându-l un bun președinte, iar 44% un președinte rău sau foarte rău.
Dintre acțiunile fostului șef al statului, francezii care au răspuns sondajului rețin în principal abolirea pedepsei cu moartea (43%), cu mult înaintea stabilirii vârstei de pensionare la 60 de ani (11%) și a introducerii celei de-a cincea săptămâni de concediu plătit (8%).
Făcând trecerea în prezent, politicianul pe care francezii îl văd drept cel mai apropiat de ‘ideile’ lui François Mitterrand este Martine Aubry (23%), actual primar al orașului Lille și fost prim-secretar al Partidului Socialist. Dacă în ce privește moștenirea ideologică, Martine Aubry este plasată în fața actualului președinte François Hollande (19%) și a Laurent Fabius, fost prim-ministru (17%), Hollande este considerat cel mai apropiat (25%) de ‘practicile politice’ ale lui Mitterand, comparativ cu Aubry (19%) și Fabius (16%).
Ancheta a fost realizată online pe un eșantion de 1.714 persoane de persoane de 18 ani și peste, prin metoda cotelor.