Acasă / Analiză / ANALIZĂ | Cifrele vorbesc în alegerile din SUA de la jumătatea mandatului

ANALIZĂ | Cifrele vorbesc în alegerile din SUA de la jumătatea mandatului

Dacă la apropiatele alegeri parţiale din SUA democraţii vor prelua controlul în Camera Reprezentanţilor sau poate chiar în Senat, republicanii preşedintelui Donald Trump se pot consola că există o regulă generală: partidul preşedintelui pierde aproape întotdeauna, scrie agenţia dpa într-o analiză publicată marţi şi preluată de Agerpres.

Din 1934 încoace, alegătorii americani tind să limiteze, la alegerile de la jumătatea mandatului, numărul celor care reprezintă partidul prezidenţial în Congres. Uneori este un fel de auto-corecţie, alegătorii dorind să se asigure că puterea executivă şi cea legislativă nu sunt controlate de un singur partid şi obligându-i pe politicieni să accepte compromisuri. Dar alteori e vorba de un protest împotriva preşedintelui şi a politicilor sale. Aşa încât, deşi postul prezidenţial nu este pus în joc la alegerile de la jumătatea mandatului, acest scrutin poate servi drept referendum cu privire la liderul de la Casa Albă.

Donald Trump a îmbrăţişat de altfel ideea că miza alegerilor din 6 noiembrie pentru posturi din Congres sau de guvernator de stat federal o reprezintă de fapt propria sa persoană. „Imaginaţi-vă că eu sunt pe buletinul de vot” este unul din refrenele preferate ale preşedintelui la mitingurile de campanie din diverse state din SUA.

Pe de altă parte, în ultimele decenii schimbările de putere au fost în general voturi de protest. În 1994, la mijlocul primului său mandat, Bill Clinton a pierdut 52 de democraţi din Camera Reprezentanţilor – şi alţi opt din Senat -, în mare parte urmare a nemulţumirii faţă de încercările sale de reformă a sănătăţii.

În 2010, Barack Obama a fost „încolţit” de republicani, care au preluat controlul asupra camerei inferioare a Congresului, adjudecându-şi 63 de mandate, din nou unul din principalele motive fiind reforma în sănătate, mai exact controversata „Obamacare” promulgată cu câteva luni mai devreme.

Şi Ronald Reagan şi-a văzut, în 1982, 26 de partizani excluşi din Camera Reprezentanţilor (cu toate că republicanii au câştigat un mandat în plus în Senat), pe fondul preocupărilor legate de starea economiei.

Sunt şi excepţii de la regula ca alegerile de la jumătatea mandatului să fie un „duş rece” pentru preşedintele aflat la primul mandat, relevă datele analizate de Universitatea Santa Barbara din California în cadrul The American Presidency Project.

În 1962, democraţii lui John F.Kennedy au pierdut doar patru locuri în Cameră şi au câştigat trei în Senat. În 1990, şi republicanii lui George H.W. Bush au pierdut doar un mic număr de reprezentanţi, iar când la Casa Albă era fiul lui, George W.Bush, republicanii au marcat puncte atât în Cameră cât şi în Senat.

Dar, chiar dacă pot schimba radical peisajul politic, alegerile de la jumătatea mandatului nu pot prevedea cu foarte mare acurateţe şansele de realegere a preşedintelui: la scrutinul prezidenţial, alegătorii le-au acordat lui Reagan, Clinton şi Obama încă un mandat.

Potrivit dpa, miza alegerilor de la 6 noiembrie din SUA poate fi rezumată în zece numere ilustrative:

435: este numărul de locuri din Camera Reprezentanţilor, toate fiind puse în joc, cum se întâmplă la fiecare doi ani;
23: este numărul de mandate republicane pe care trebuie să le câştige democraţii pentru a prelua controlul în Camera Reprezentanţilor, evident pe lângă faptul că nu trebuie să piardă locurile pe care le deţin în prezent;
35: este numărul de posturi din Senat (având în total 100 de membri) puse în joc (aproximativ o treime din mandatele de senator sunt scoase la concurs la doi ani);
2: este numărul de mandate republicane pe care trebuie să le câştige democraţii pentru a prelua controlul în Senat, evident pe lângă faptul că nu trebuie să piardă locurile pe care le deţin în prezent;
44%: cota de popularitate a preşedintelui Trump, potrivit Gallup, cifră care indică un scrutin tensionat pentru republicani;
40%: rata medie de participare la vot la alegerile de la jumătatea mandatului (faţă de circa 60% la cele prezidenţiale);
260: numărul de femei care candidează atât în Cameră, cât şi în Senat, ceea ce este un record (în momentul de faţă doar 20% din mandatele din Congres sunt ocupate de femei);
38,1 milioane de dolari: suma-record pe care candidatul democrat la Senat Beto O’Rourke a reuşit să o strângă din iulie până în septembrie în cursa împotriva republicanului Ted Cruz;
36: numărul de state unde au loc alegeri pentru postul de guvernator (şi dintre care 26 sunt deţinute de republicani, nouă de democraţi şi unul de un independent);
244 milioane de dolari: suma totală colectată de guvernatorul republican în exerciţiu din Illinois şi de challenger-ul său democrat, cursa din Illinois devenind astfel una din cele mai scumpe de acest nivel din istoria SUA.

Vezi şi

200 de soldaţi suspectaţi de legături cu clericul Gulen, reţinuţi de autorități în Turcia

Autorităţile din Turcia au anunţat vineri că au reţinut 219 soldaţi, suspectaţi de legături cu …