Acasă / Analiză / ANALIZĂ | Cazul Khashoggi, marfă de campanie electorală pentru Donald Trump, cu gust turcesc

ANALIZĂ | Cazul Khashoggi, marfă de campanie electorală pentru Donald Trump, cu gust turcesc

Donald Trump a comparat valul de condamnări contra Arabiei Saudite pentru moartea lui Jamal Khashoggi cu scandalul recent declanşat de democraţi contra judecătorului Brett Kavanaugh. Comparaţia exprimă dintr-un foc interesul preşedintelui american ca saudiţii să iasă cât mai puţin şifonaţi din scandal şi realitatea că macabra poveste a ajuns deja o marfă de campanie electorală, scrie jurnalistul Crenguţa Nicolae, într-o analiză pentru Mediafax.

Ceea ce ştim până acum este că:

1) potrivit oficialilor saudiţi, Khashoggi a murit strâns de gât, după ce s-a luat la bătaie în consulatul saudit din Istanbul cu nişte indivizi, iar ancheta a dus la arestarea a 18 saudiţi şi la demiterea a cinci demnitari, între care un consilier al prinţului Mohammad bin Salman şi adjunctul şefului serviciilor secrete;

2) potrivit ministrului de externe turc Mevlüt Çavuşoğlu, există şi ar putea fi făcută publică o înregistrare audio din sediul consulatului din care reiese că Khashoggi a fost torturat, ucis şi tranşat cu fierăstrăul; în paralel, investigatorii turci caută cadavrul prin pădurile de lângă Istanbul, folosind mostre ADN obţinute fără sprijin saudit;

3) potrivit comunicatului Administraţiei americane, SUA „vor continua să urmărească îndeaproape cu atenţie investigaţiile internaţionale asupra acestui incident tragic” şi să susţină o anchetă „rapidă şi transparentă” a cazului.

Cele trei elemente de mai sus ne spun următoarele:

1) Arabia Saudită a primit o lovitură teribilă de imagine, fie că prinţul moştenitor a comandat uciderea jurnalistului, fie că şi-a controlat atât de prost subordonaţii încât aceştia n-au ştiut să evite un asemenea deznodământ;

2) Turcia a prins momentul să renegocieze relaţiile cu SUA şi îl exploatează din plin, ţinând cont că tocmai l-a eliberat şi pe pastorul american Andrew Brunson, după doi ani de detenţie pe motiv că ar fi fost implicat în „complotul gülenist” contra liderului Tayyip Erdoğan; refuzul Turciei de a-l elibera până acum pe Brunson a costat regimul de la Ankara dublarea taxelor vamale la importurile din Turcia în SUA;

3) SUA se feresc să-i acuze în vreun fel pe saudiţi, întrucât, aşa cum a spus preşedintele Donald Trump, Arabia Saudită s-a dovedit un aliat important al Americii contra terorismului, iar cele 600.000 de locuri de muncă pe care le întreţin în SUA relaţiile comerciale şi militare cu saudiţii sunt prioritare.

Trump a ţinut să se laude că în vizita sa la Riad de anul trecut a primit „angajamente de cumpărare de bunuri americane în valoare de 450 mld. dolari, 110 mld. dolari doar în contracte de livrare de armament. Sunt cele mai mari comenzi din istoria acestei ţări, poate chiar din istoria lumii”. Cifrele uriaşe vehiculate de Trump au fost puse la îndoială de opozanţi, dar măcar există certitudinea că saudiţii au disponibilitatea să dea bani atunci când e cazul: chiar în ziua când secretarul de stat Mike Pompeo a vizitat Riadul ca să întrebe ce s-a întâmplat cu Khashoggi, Arabia Saudită plătea către SUA 100 mil. dolari promişi în august „în cadrul eforturilor americane de a stabiliza zone din Siria”. Cunoscând unghiul economic şi de orgoliu personal din care priveşte Trump politica externă a SUA, n-ar trebui deci să fie greu de prevăzut ce va face Casa Albă.

Numai că, pe măsură ce speculaţiile despre cazul Khashoggi s-au înmulţit, toată povestea a degenerat la nivel de muniţie în războiul politic dinainte de alegerile parţiale americane din 6 noiembrie. Pe de o parte, susţinătorii lui Trump din SUA şi din afară încearcă să-l prezinte într-o lumină cât mai proastă pe Jamal Khashoggi, nepot al celebrului miliardar şi traficant internaţional de arme Adnan Khashoggi şi fost tovarăş cu islamiştii din Frăţia Musulmană, spre a demonstra astfel că nu merită să fie stricate relaţiile cu saudiţii doar pentru moartea unui ins dubios, care nici măcar nu era cetăţean american. Pe de altă parte, adversarii îl acuză pe Trump că pune afacerile sale imobiliare cu clienţi saudiţi şi câştigurile din vânzarea de armament mai presus de valorile americane, respectiv de interesul moral ca asasinii unui jurnalist să fie pedepsiţi. Democraţii au cerut oprirea livrările de arme către saudiţi, pe motiv că America devine astfel responsabilă de zecile de mii de victime civile ale războiului din Yemen, deşi aceiaşi democraţi au susţinut administraţia Obama când a decis în 2015 să susţină Riadul în acest război.

Oricât de spectaculoase sunt declaraţiile politice, pentru pieţele financiare ar avea impact totuşi numai acţiunile concrete, în măsura în care ele vor exista. Buletinul zilnic de analiză emis de banca UBS a evoluat în patru zile de la „Preşedintele Trump a ameninţat cu acţiuni foarte ferme contra Arabiei Saudite în urma cazului Khashoggi. Congresul ar putea discuta sancţiuni. Pieţele financiare sunt îngrijorate de o posibilă replică saudită – vânzarea de active (cu efect de depreciere a dolarului) sau forţarea scumpirii petrolului (cu efect de apreciere a dolarului). Preţul petrolului ar putea fi cea mai mare ameninţare economică” (15 octombrie) la „Preşedintele a spus că SUA vor face o declaraţie foarte puternică. Nu se profilează o stopare a consistentelor vânzări de armament către Arabia Saudită. Pentru pieţe, declaraţiile preşedintelui nu sunt foarte relevante. Cum va acţiona Congresul şi cum ar putea reacţiona Arabia Saudită contează însă” (19 octombrie).

Declaraţia „foarte puternică” s-a redus până la urmă la comunicatul împăciuitor citat mai sus. Colegii lui Khashoggi de la Washington Post susţin că s-ar impune o investigaţie internaţională sub egida ONU şi a o investigaţie a Congresului SUA, care să ancheteze şi în ce măsură administraţia Trump conspiră cu oficialii saudiţi să îngroape cazul. Dar ambele camere ale Congresului sunt dominate încă de republicani, iar democraţii se îndoiesc că înainte de luna ianuarie, când noul Congres îşi începe activitatea, s-ar putea întâmpla ceva pe acest front. Liderul majorităţii din Senat, Mitch McConnell, a declarat pentru Fox News că SUA colaborează cu saudiţii şi au „o relaţie pragmatică” pentru că au „interese comune” în Orientul Mijlociu, iar alte surse din Congres citate de Fox afirmă că reducerea livrărilor de arme, impunerea de sancţiuni comerciale sau limitarea relaţiilor diplomatice ar putea duce la destabilizarea întregii regiuni, dacă nu chiar la „un nou 11 septembrie”.

Până ce noul Congres se va reuni, decisiv va fi cursul anchetei conduse de Turcia, mai precis două elemente cu impact emoţional deosebit: dacă şi când Ankara va decide să publice înregistrarea audio presupusă a reda minutele premergătoare morţii lui Khashoggi (înregistrare despre care s-a scris că ar fi fost pusă la dispoziţia CIA de autorităţile turce, ceea ce însă ministrul de externe a negat) şi dacă va fi găsit cadavrul lui Khashoggi. Impactul emoţional contează aici pentru că el determină reacţiile internaţionale: lideri sau oficiali reprezentând Germania, Franţa, Olanda, UE, ONU şi-au arătat pe rând scepticismul faţă de explicaţiile saudiţilor sau chiar au sugerat că ar putea renunţa la contracte comerciale sau de armament cu Riadul, impresionaţi fiind de barbaria cu care ar fi fost executat jurnalistul. Ea creează un termen de comparaţie în raport cu care acuzaţiile occidentalilor la adresa altor regimuri autoritare sau dictatoriale au şanse să se estompeze.

De aceea am spus mai sus că preşedintele turc Erdoğan a prins momentul să renegocieze în avantajul lui relaţia cu SUA; mai mult, se profilează şi drept câştigător regional din această criză, în care perdanţii sunt Arabia Saudită şi Israelul. „Mohammad bin Salman a acţionat atât de imprudent în elanul său de a-şi elimina un critic, încât a făcut aproape imposibil ca o coaliţie contra Iranului pe care s-o conducă el să poată deveni funcţională”, crede Daniel Shapiro, expert la Institutul de Studii pentru Securitatea Naţională din Israel, citat de Wall Street Journal, adăugând că aceasta înseamnă şi scăderea şanselor unei alianţe între Israel şi statele arabe sunnite sub umbrela SUA. Cazul Khashoggi a atras brusc atenţia asupra războiului din Yemen, mai precis asupra victimelor nevinovate pe care le-a făcut Arabia Saudită acolo exact alături de coaliţia sunnită, în frunte cu Egipt, Iordania, Sudan, EAU şi Kuweit.

În aceste condiţii, liderii de la Teheran au şi ei motive de satisfacţie de pe urma unei ruperi a echilibrului de putere de până acum, mai ales că se apropie 5 noiembrie, când SUA au planificat faza a doua de sancţiuni comerciale contra Iranului, contând tocmai pe Arabia Saudită să umple golul de petrol creat astfel pe piaţă. În plus, în aceste zile oficialii turci negociază cu SUA să obţină o derogare care să le permită să cumpere în continuare petrol iranian şi după 5 noiembrie. Iranul este principala sursă de import de petrol a Turciei, iar aderarea la sancţiunile contra Iranului ar lovi puternic economia turcească. Iar cercul intereselor s-ar închide, cum altfel, în Siria: publicaţia Al-Monitor, specializată în relatări din Orientul Mijlociu, se întreba recent dacă nu cumva Iranul şi Turcia ar putea ajunge să înfrunte împreună influenţa americană la est de Eufrat, ţinând cont de dorinţa comună a celor două ţări de a-i neutraliza pe kurzii de acolo susţinuţi de SUA.

Vezi şi

200 de soldaţi suspectaţi de legături cu clericul Gulen, reţinuţi de autorități în Turcia

Autorităţile din Turcia au anunţat vineri că au reţinut 219 soldaţi, suspectaţi de legături cu …