Secretele Coreei de Nord | Ce trebuie să ştii despre ţara aflată sub dictatură

Coreea de Nord şi Statele Unite continuă să facă schimburi de ameninţări, dar este puţin probabil pentru un occidental să poată afla cu adevărat cum este perceput războiul cuvintelor de nord coreeni. Regimul condus de Kim Jong-un păstrează o cu o mână de fier controlul asupra populaţiei, cenzurând accesul la informaţiile de afara graniţelor.

Ţara este descrisă ca fiind izolată şi total lipsită de accesul la tehnologia secolului 21. Statisticile sunt greu de obtinut şi sunt bazate, de cele mai multe ori, pe estimări, explică BBC, într-o analiză care prezintă nouă infografice cu cele mai importante lucruri pe care trebuie să le ştim despre Coreea de Nord, scrie Mediafax.

Dinastie vs. democraţie

Kim Il-sung a înfiinţat efectiv Coreea de Nord în 1948, iar dinastia familiei sale a domnit încă de atunci, controlul puterii fiind preluat din tată în fiu.

În aceeaşi perioadă, Coreea de Sud a reuşit să unească şase republici, a trecut printr-o revoluţie, dar şi prin tranziţia la alegeri libere. În total, 12 preşedinţi au condus ţara, acoperind 19 mandate.

Telefoanele mobile, un lux

Trei milioane de telefoane mobile ar putea părea o cifră considerabilă, dar pentru o ţară cu 25 de milioane de locuitori, procentul este foarte mic: aproximativ una din zece persoane are acces la un telefon mobil. Majoritatea deţinătorilor de astfel de aparate se află, cel mai pobabil, printre cei care trăiesc în capitala ţării, Phenian.

Cu o singură reţea de telefonie, Koryolink, piaţa din Coreea de Nord este limitată, dar în creştere. Înfiinţată iniţial ca un parteneriat cu firma egipteană de telecomunicaţii Orascom, aceasta a fost multă vreme şi singura opţiune. În 2015, Orascom a descoperit că regimul de pa Phenian a creat o reţea rivală, Byol, şi a fost nevoită să dezvăluie investitorilor că a pierdut efectiv controlul asupra celor trei milioane de abonaţi ai serviciului. Prin urmare, sunt destule motive ca statistica abonaţilor din Coreea de Nord să fie privită cu scepticism.

Pe lângă o lipsă de mobilitate, marea majoritate a nord-coreenilor au acces numai la „internetul privat” al ţării – un intranet închis care funcţionează la scară naţională. Rapoartele din 2016 au sugerat că Coreea de Nord are doar 28 de domenii înregistrate.

Bărbaţii din Coreea de Nord sunt  mai scunzi

Poate suna ca un mit urban, dar există unele cercetări care sugerează că bărbaţii din Coreea de Nord sunt în medie mai scunzi decât cei sud-coreeni.

Profesorul Daniel Schwekendiek de la Universitatea Sungkyunkwan din Seoul a studiat înălţimile refugiaţilor nord-coreeni şi a remarcat că există o diferenţă medie de 3-8 cm. Bărbaţii au fost măsuraţi atunci când au trecut graniţa în Coreea de Sud.

Schwekendiek subliniază că diferenţa de înălţime nu poate fi atribuită geneticii, deoarece cele două populaţii sunt aceleaşi. De asemenea, el respinge criticile care sugerează că refugiaţii sunt mult mai probabil să fie săraci şi, prin urmare, de statură mai mică. Lipsa de hrană este considerată a fi principalul factor în care nord-coreenii sunt, în general, mai scunzi.

Drumurile din Coreea de Nord sunt proaste

Imaginile de propagandă prezentate de regimul de la Phenian arată lumii existenţa unor autostrăzi şi şosele largi, curate, neocupate de trafic, dar în afara oraşului este o altă poveste. Coreea de Nord are în jur de 25.554 km de drumuri, conform cifrelor din 2006, dar doar 3% sunt de fapt pavate, ajungând la o distanţă de 724 km.

Se estimează că numai 11 din cei 1.000 de nord-coreeni deţin o maşină, ceea ce înseamnă conzi imense în staţiile de autobuz pentru majoritatea celor care au nevoie să călătorească.

Cărbunii sunt de „aur” 

Coreea de Nord se bazează pe exporturile de cărbune pentru a-şi menţine economia pe linia de plutire, dar este greu de estimat la cât se ridică cifrele, deoarece datele provin din ţările care primesc cărbunele. O mare parte din cărbunii din Coreea de Nord ajung în China, care a interzis importurile în februarie 2017. Cu toate acestea, unii analişti pun la îndoială natura sancţiunii.

„Există oameni care urmăresc traseul navelor şi au văzut cum vapoarele din Coreea de Nord au ajuns la terminalele de cărbune din porturile chinezeşti chiar şi după emiterea interdicţiei. Cred că China a blocat importurile de cărbune, dar nu complet”, a explicat Kent Boydston, analist la Institutul Peterson pentru economii internaţionale.

Nivelul de bunăstare

Până în 1973, Coreea de Nord şi Coreea de Sud au fost relativ pe acelaşi palier în privinta bunăstării.  De atunci, Coreea de Sud a început să se transforme într-unul dintre cei mai importanţi producători industriali din lume, companii precum Samsung şi Hyundai devenind nume de uz casnic la nivel mondial.

Coreea de Nord a stagnat la nivelul din 1980, deoarece ţara a fost blocată regimul dictatorial care a aplicat un sistem rigid.

 

Puterea militară

Ca număr de locuiitori Coreea de Nord este pe locul 52 în lume, dar se consideră că are cea de-a patra armată a lumii.
Cheltuielile militare, se estimează că, reprezintă până la 25% din PIB şi aproape fiecare bărbat nord-coreean face stadiu militar.

Speranţa de viaţă: Oamenii din Coreea de Nord trăiesc mai mult

Foamentea de la sfârşitul anilor 1990 a provocat o scădere bruscă a speranţei de viaţă în Coreea de Nord, dar chiar şi fără acest factor, Nordul rămâne cu aproape 12 ani în urma Sudului.

Deficitul de alimente persistă şi este unul dintre motivele pentru care sud-coreenii trăiesc mai mult.

Rata natalităţii: În Coreea de Nord se nasc mai mulţi copii

În 2017, rata natalităţii din Coreea de Sud a atins un nivel record. Acest lucru s-a datorat faptului că timp de un deceniu s-a aplicat o politică susţinută pentru a stimula rata natalităţii ţării. Statul a cheltuit aproximativ 70 miliarde de dolari acordând bonusuri pentru copii, îmbunătăţind concediul de paternitate şi decontând tratamentul infertilităţii.

Vezi şi

Topul căutărilor pe Google în 2017: Uraganul Irma, iPhone 8 şi Meghan Markle

Uraganul Irma, iPhone 8, Meghan Markle, logodnica prinţului Harry al Marii Britanii, şi „prădători sexuali” …